Patru

Şi am fost la Cafe Deko la şou. Deci nu pot să zic că n-o fost fain şo-u în sine. Îmi place că ăştia nu încearcă să vorbescă de probleme cotidiene dealea tipic americane. Că te regăseşti în Bă, vecinu meu şi-o găsit hobby găuritu cu bormaşina. Da. Cum ziceam. Ceea ce nu o fost prea funny îi că o fost foarte foarte aglomerat. Un fumălău să-l tai cu cuţitu, oamenii ăia vorbeau, oamenii ăialalţi vorbeau şi alţii se concentrau să priceapă.
Şi cum mie nu imi place să fac încheieri, o las aşa.

Trei

Am zis tot timpu că n-o sa fiu genul ăla. Că n-o sa fiu adolescentul revoltat, cu parinţii-duşmani, că nu o să mă apuce faze de rebeliune subită, că nu o să vreau să mă car de acasă în permanenţă şi că nu o să mă simt total neînteleasa. Bun. Şi fix aşa mă simt acu. Mda. Call it criză adolescentina, imaturitate, mi le asum. Nu e prea matur ceea ce vreau eu în perioada asta, adica aş vrea în primul rând să o lălăi toată ziua fără să îmi ceară careva socoteală. Aş vrea libertate. Şi mă gândesc, şi aşa fac aproape tot ce vreau dar...nu ştiu. Absurd de tot.

Doi

..desi incep de la zero teoretic. De ceva vreme am impresia ca toata capacitatea mea de a ma exprima in scris se duce. Poate ca nu am mai scris de mult, aprope nimic. Chestii strict necesare, automate, fara feelingu ala de inspiratie, de chef de pus pe hartie, aia am scris.
Si VREAU sa scriu.
Ma gandeam ca e vara si e dupamasa. Si era undeva, in ceva de Salinger, unde zicea de o parte a zilei, vara. E partea aia, seara, cand esti copil si soarele a apus si e o lumina fada. Si atunci...e alceva, timpul e alceva. Sper ca stie cineva despre ce vorbesc aici. De multe ori am trecut prin perdeaua aia temoprala, un interval in care pur si simplu...esti.