Cinci

am citit într-un ziar un articol. şi era scris de o tipă, foarte frustrată. în opinia mea. nu, nu genul ăla de articol de scandal. era vorba despre chestia asta, cum că funcţiile din România sunt numai la masculin. de exmplu, director executiv. că există *femeie de serviciu*, dar nu există managerĂ de producţie. cam asta era ideea.
acu şi părerea mea. părerea mea este că mă doare daca sunt *regizor* sau *regizoare* sau mai ştiu eu ce. defapt, mă doare că nu am egalitate de şanse, uite, asta îi o chestie care mă doare. chiar trebe să te iei aşa, de fiecare căcat. adică, CONTEAZĂ? şi hell, sunt feministă, da asta nu înseamnă că m-ar fi intrigat vreodată să scriu ocupaţie: elev. naţionalitate: român.

da. sau mă intrigă cum aproape toţi românii, sunt pfaaai de capu meu, convinşi că România e o ţară de moca. bă. dacă ar fi o ţară de moca, primul pas îl faci tu prin a afirma că e aşa. da îi foarte ciment să tragi aşa o maximă, într-un moment-cheie: 'doar trăim în România'. eu zic că toţi ăştia ar trebui duşi undeva, într-o ţară din aia cu ADEVĂRAT nasoală, să mănânce vreo 2 săptămâni numa păduchi şi să slăbească eficient cultivând orez pentru un dolar pe săptămână, în timp ce un negru le trage în mod regulat peste cap câte un ştiulete de cucuruz asiatic [trebe să existe cel putin ceva asemănător].

şi atât.